Stabilizarea schimburilor mondiale, exigentele calitative ale consumatorilor, lărgirea Uniunii Europene spre central si estul Europei, iata problemele cu care se confrunta acum agricultura europeana, cu realitati si sfidari noi. Schimbările ating nu numai pietele agricole dar si economiile locale ale zonelor rurale in mod egal. Viitorul sectorului agricol etc. legat in mod strict de dezvoltarea echilibrata a teritoriului  rural, care acoperă 90% din teritoriul european. Dimensiunea comunitara a acestui joc este evident, politica Agricola si rurala are un rol important de jucat in coeziunea teritoriala si sociala a Uniunii.

        In urma reformei politicii agricole comune, dezvoltarea rurala a capatat un rol tot mai important in ansamblul actiunilor prin care sunt sprijinite zonele rurale pentru a face fata provocărilor secolului XXI in materie de economie, politica sociala si mediu. Zonele rurale constituie 90% din teritoriul Uniunii extinse. Noul cadru juridic evidentiaza mai bine directia de urmat si anume cresterea economica si crearea de locuri de munca in zonele durabile, in conformitate cu obiectivele stabilite la Goteborg in acest sens.

        Politica de dezvoltare rurala se bazează,in principal, pe trei instrumente juridice: orientările strategice ale Uniunii pentru politica de dezvoltare rurala, Regulamentul Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurala din noul Fond European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) si regulamentul de punere in aplicare al Comisiei.

         Orientările strategice ale Uniunii identifica domeniile importante pentru îndeplinirea prioritatilor comunitare, împreuna cu o serie de optiuni pe care statele membre le-ar putea integra in planurile strategice nationale si in programele lor de dezvoltare rurala. Planurile  strategice nationale transpun orientările in contextual national, tinand cont de necesitatile regiunilor si sunt puse in aplicare prin intermediul programelor de dezvoltare rurala.

        Pentru fiecare set de prioritati, orientarile strategice comunitare sugerează masurile cheie care ar trebui luate. Programele nationale de dezvoltare rurala ale statelor membre au la baza sase orientări comunitare strategice care vor contribui la:

• identificarea zonelor in care sprijinul comunitar acordat dezvoltării rurale generează cea mai mare valoare adăugata la nivelul Uniunii Europene;
• crearea unor conexiuni cu principalele prioritati la nivel European;
• asigurarea coerentei cu celelalte politici comunitare, in special cu politicile de coeziune si de mediu;
• luarea masurilor conexe punerii in aplicare a noii politici agricole comune, axata pe adaptarea la evolutia pietei si necesitatea de restructurare care decurge din PAC, atât pentru vechile cat si pentru noile state membre.

Cele sase orientări strategice sunt:

1. imbunatatirea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier;
2. imbunatatirea mediului si a regiunilor rurale;
3. cresterea calitatii vietii in zonele rurale si încurajarea diversificării;
4. construirea capacitatii locale de ocupare a fortei de munca si de diversificare;
5. transpunerea prioritatilor in programe;
6. complementaritatea cu alte instrumente comunitare;

       Politica de dezvoltare rural ape perioada 2007-2013 pune accentual pe trei domenii care corespund celor trei axe tematice stabilite in noul regulament privind dezvoltarea rurala: imbunatatirea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier; mediul si regiunile rurale; cresterea calitatii vietii si diversificarea economiei in zonele rurale. O a patra axa  “Leader” – bazata pe experienta castigate in urma initiativelor comunitare Leader deschide noi posibiltati pentru abordarile locale “de jos in sus” ale problematicii dezvoltării rurale.
Principiile care se gasesc la baza politicii de dezvoltare rurala sunt următoarele:

    Multifunctionalitatea agriculturii: rolul agriculturii variază functie de produsele obtinute. Aceasta implica recunoasterea si încurajarea unui evantai de servicii furnizate pentru agricultura.

    Multisectorialitatea si integrarea: economia rurala permite datorita diversificării activitatilor, crearea de noi surse de venituri si noi locuri de munca si protectia mostenirii rurale;

    Flexibilitatea: acordarea ajutoarelor pentru dezvoltarea rurala, bazate pe subsidiaritate, favorizând descentralizarea si consultarea la nivel regional, local si parteneriatul;

    Transparenta:elaborarea si gestionarea se face in mod transparent, plecând de la o legislatie simplificata si mai accesibila.